Câteodată mă gândesc să îmi fac un mic bagaj, să cumpăr un bilet spre nicăieri și să o iau la picior prin lume, să descopăr locuri, clădiri și străduțe bătătorite de mulți alții înaintea mea. Locuri unde totul miroase diferit, totul e străin și colorat și fața fiindu-mi îmbujorată și transpirată.

Mă gândesc la mini- vacanțe, la halatele pufoase de hotel, la paturile nefăcute dimineața când singura grijă era de unde aș putea sa îmi procur o cafea. Mă gândesc la serile leneșe împreună când nu vroiam să gătim și comandam take-out pe care îl savuram în fața televizorului.

Mă gândesc la nopțile în oraș când singura întrebare era de ce nu? Aș mai savura un pahar de vin, fără să contorizez cât timp a trecut sau la ce oră ar trebui să fiu acasă ca, a doua zi să pot fii funcțională. Mă gândesc la nopțile în care dansam până la răsăritul soarelui și restul zilei îl dormeam.

Mă gândesc la libertatea și nepăsarea de a renunța la un job doar pentru că nu îmi mai face plăcere sau pentru că m-am plictisit de acel job. Mă gândesc la posibilitatea de a spune „da”anumitor oportunități.

Mă gândesc la diminețile liniștite și leneșe petrecute in pat urmărind desene animate și mâncând cereale cu lapte.

Mă gândesc la mare, la plajă unde puteam sta singură pe șezlong cu telefonul în mână și ascultând muzică la căști sau citind vreo carte .

Mă gândesc la posibilități de a fii mai practică uneori, dar mi-e dor să fiu nechibzuită .Gen să mă duc la cumpărături și să cheltuiesc sume mari de bani pe lucruri total nenecesare dar care pe moment îmi fac plăcere și de-a-lungul timpului strâng praf pe vreun raft .

Mă gândesc cum ar fii să nu fiu îngrijorată și în alertă tot timpul , deși acum am în viața mea ceva ce iubesc din adâncul sufletului. Uneori doare această îngrijorare. Uneori îmi consumă toată energia. Mă gândesc că, așa a fost să fie .

Aș vrea să mă opresc din a alerga tot timpul și aș vrea să mă pot bucura de micile chichițe pe care le faci. Aș vrea să mă pot gândi și la altceva în afară de ora mesei, schimbatul pampersului, spălatul hainelor și impachetarea lor , de cum aș putea să te culc mai devreme ca să am mai mult timp pentru mine, de cum aș putea să te iau din scoică fără să te trezești.

Este întuneric la noi pe stradă, te țin în brațe și te leagăn copilul meu, ca să adormi liniștit deși sunt convinsă că, când te voi pune în pătuț te vei trezi.

Sunt convinsă că , acum sunt cea mai împlinită din toate punctele de vedere.

Iubesc totul la viața de acum.

A fost alegerea mea.

Dar câteodată mă mai gândesc la cum era înainte să apari tu.