A început ca o zi normală, o duminică leneșă și călduroasă.

Ești agil copilul meu, te zbați,te agiți, zâmbești și râzi ca de obicei. Uneori mă surprinzi cât de fericit poți fii pentru un bebeluș de numai 5 luni jumătate.

Deja tu,copilul meu bolboroseai ceva drăguț, un „am” un „ma” în limba ta bebelușeasca de vreo câteva zile.

Spre seară, avem noi o rutină anume pe aceste călduri, stai pe spate pe pieptul meu și ne uităm la frunzele din nucul din curte. Stăm minute în șir și privim amândoi cum vântul cald de iunie plimbă frunzele. Stăm și privim ,iar tu dai din mânuțe și din piciorușe și chicotești. Am început să îți tot repet cuvântul”Ma-ma” în speranța că, primul tău cuvințel va fii mama.

Prima dată în seara respectivă când ai spus un „Mama” clar m-ai bulversat. Mi-ai dat lumea peste cap și mi-ai oferit fluturi in stomac. Nu mi-aș fii imaginat niciodată că, cuvântul „Mama” spus de propriul copil să aibă așa putere.

Deseori spunem „Te iubesc ” pe fugă și „Îmi e dor de tine” dar nici un cuvânt nu a avut așa impact asupra mea ca și acum când rupeai un „Mama ” pe un glas așa dulce și pur .Un „Mama” inconștient la vârsta ta, poate din greșeală, poate pentru că tot ți-am mai spus mama-mama. Iar tu , copilul meu ai început să tot repeți „Mama -Mama”.

Nu mi-am imaginat niciodată că, un cuvânt din 4 litere și 2 silabe să aibă așa mare rezonanță și să lovească cu așa tărie sufletul meu. M-ai făcut inițial să zâmbesc, ulterior au început să îmi curgă câteva lacrimi pe obraz. Era pur și simplu cel mai pur și dulce moment pe care tu mi l-ai putut oferi după ce te -ai născut .

Îți mulțumesc, copile drag pentru că primul tău cuvânt a fost iubire , binecuvântare, putere, recunoștință, fericire și implinire pentru mine.