M-am răsfăţat! M-am răsfăţat cu un ceai fierbinte şi roşu de afine şi cu dulceaţă de fructe de pădure.Am buzele pictate in roşu..în roşul cald al zahărului dulce în care simţi căldura verii pe când culegi zmeură,frăguţe,afine sau mure. Afară plouă iar eu aud picăturile care cad încet pe pământ…Aud cum în intunericul nopţii picăturile de ploaie caută pământul…                    

Mi-e dor sa scriu..chiar dacă ştiu că nu scriu drept,frumos sau bine…Dar poate s-o găsi un cititor şi pentru mine,căci aşa cum zicea şi Bacovia „fiecare scriitor îşi are cititorul”.                 E toamnă..dar e o toamnă rece si udă.De o săptămână plouă întruna..Nu am văzut frunzele aurii ale toamnelor de altădată din cauza ploii..În parc băncile sunt ude.Bănuiesc că s-au resemnat.Ce rost ar avea să se lupte cu ploaia somnoroasă a lui septembrie?Acum mi-e cald şi bine. Ceaiul şi dulceaţa m-au incălzit..zahărul mi-a indulcit buzele ce acum nu multă vreme erau contopite cu ale lui..pare o veşnicie de când nu l-am mai văzut.Totuşi..au trecut doar două ore.

** Mi-e dor de iarnă şi tânjesc după capotul alb şi moale al iernii…***.         

Mi-e dor de bunica…Mi-e dor de casa ei caldă şi mare..casa ei cu comori nebănuite..casa cu uşi secrete..casa cu cărţi nemaivăzute si nemaiîntâlnite.             

Mi-e dor de bunica..Bunica cea cu obrajii plini,rumeni,cu sărut dulce,cu ochi mari şi căprui pe care i i-am furat şi eu.Mi-e dor de bunica si mă-ntreb cum de la ea nu se termină niciodată poveştile şi dulciurile…De ce e toamnă atât de caldă la bunica?…De ce are bunica strugurii cei mai roşii şi mai dulci?De unde-i are?Oare există o vie doar pentru bunici de unde toate bunicuţele din lume iau struguri pentru nepoţi si nepoţele?

E atât de rece afară ..si atât de cald aici.Aş vrea să fie intuneric…Aş vrea să văd nişte actori pe-oscenă jucând o piesă de dragoste.Aş vrea ca ei să se iubeasca mereu.Aş vrea ca el să vadă piesa cu mine…..

Aş vrea, dar nu ştiu ce vreau.