Dar tu ești. Abia aștept unele zile să se termine și să vină noaptea. Dar tu ești începutul meu , mijlocul meu, punctul meu de referință. Câteodată aș vrea să fiu singură eu cu mine chiar dacă momentele cu tine sunt minunate . Uneori aceste momente minunate nu se simt chiar minunate când planurile mi se năruie ,când nu dormim din cauză că ești bolnav, când sunt suprastimulată , când am câte o zi când sunt burn-out dar tu mă completezi .

Tu ești pungile mele de cearcăne ,lacrimile mele de descărcare dar tu ești totul meu, inima mea , respirația mea , lumina ochilor mei, și motivul pentru care mă trezesc în fiecare dimineață și încerc să fiu cea mai bună variantă a mea.

Tu ești pământul care mă aduce în genunchi , pâmăntul pe care îl pășești îl venerez. Tu ești slăbiciunea mea dar tu îmi dai și puterea să trec peste zile. Tu ești pielea mea, tu ești al meu dar nu pentru totdeauna chiar dacă mă doare.

Tu ești promisiunea unei iubiri într-o ploaie mocănească, chiar dacă mi-aș dori momente doar pentru mine în liniște. Tu ești Tic-ul la Tac-ul ceasului inimii mele.

Chiar dacă unele zile sunt al naibii de grele, chiar dacă am mustrări de conștiință, nu toate momentele sunt minunate , dar tu ești.