Tu ai fost tot ce am stiut inainte sa fiti doi. Nu ai mai fost bebelusul meu mic ci ai devenit instant copilul meu cel mare ,desi tot un bebelus te consider .

Noi doi, nu mai este doar noi doi, si cand tu plangi de multe ori imi plange si mie sufletul pentru ca nu mai pot sa ma dedic 100 % tie. Bebelusul il tin la piept si il hranesc si pe tine te alin rugandu-te sa pui capul pe pieptul meu sau umarul meu . Pe cat de mare te simt in bratele meu, pe atata de grea e inima mea. Te privesc cum stai si cugeti ce face mami si de ce nu poate mama sa te cuprinda cu bratele doar pe tine. Purtam discutii si ne jucam putin si ceri tot mai mult. Te tin in brate si parca nu ma mai satur si imi mai zici- Mami , lasa-ma in pace nu ma mai strange. Dar parca nu ma mai satur de imbratisarea ta si de parul tau aspru si saten pe care in mangai si adulmec.

Incerc sa pozez in mintea mea bratele tale si mirosul tau de acum, stiu ca nu imi vei mai cere bratele pe cum trec anii.

Imi ceri -Mami, dormi cu mine – si parca ceva din sufletul meu se rupe pentru ca nu pot doarece iti hranesc surioara. Adormi greoi cu tati, de multe ori cu mult carait si vin sa te privesc cum dormi si ma mai cuibaresc langa tine in pat 10-20 de minute ca sa imi bucur sufletul cu fiinta ta .

De ce nu as putea avea doua perechi de maini ?

Cu una sa te cuprind pe tine si cu una pe surioara ta.