Sunt aici.

Obosită, dar întreagă.

Copleșită, dar recunoscătoare.

Am învățat că iubirea nu e o resursă limitată, ci un izvor nesecat.

Că a iubi doi copii în același timp nu înseamnă să împart atenția, ci să o multiplic cu fiecare zâmbet, cu fiecare lacrimă, cu fiecare „mami”.

În haosul zilnic, găsesc momente de liniște: o mână mică care se agață de degetul meu, un râs care umple camera, un somn dulce lângă mine.

Uneori mă simt epuizată, cu ochii încercănați și sufletul plin de griji, dar îmi dau seama că nu trebuie să fiu perfectă.

Trebuie doar să fiu prezentă.

Nu mai știu cum e să am timpul meu doar pentru mine, dar am descoperit că această lipsă mă învață să prețuiesc fiecare clipă furată — un gând bun, o îmbrățișare, o pauză scurtă.

Sunt o mamă cu două inimi deodată, cu două universuri de descoperit și două drumuri de străbătut.

Uneori mă simt împărțită, dar mereu plină.

Și în această călătorie, descopăr că cel mai prețios dar e să pot fi pentru ei acel loc sigur — chiar și când lumea pare să se învârtă prea repede.

Eu, după doi copii mici, sunt o femeie care iubește dincolo de limite, care învață să lase să plece controlul și să primească tot ce vine cu brațele deschise.

Și știu că această etapă, cu toate provocările ei, este tot ce am nevoie pentru a înțelege ce înseamnă cu adevărat să fii mamă.