În viața mea, cea mai mare binecuvântare poartă chipul a doi îngerași: copiii mei. Ei sunt inima mea care bate în afara trupului, zâmbetul meu în diminețile obosite și alinarea mea în zilele grele.

Nu există imagine mai frumoasă pentru mine decât atunci când îi văd ținându-se de mânuță. Gestul lor simplu, dar plin de iubire, îmi vorbește despre legătura profundă dintre ei, despre sprijinul pe care și-l vor oferi mereu și despre puterea familiei. În mâinile lor mici se ascunde promisiunea unei vieți în care nu vor fi niciodată singuri.

Fiecare pas pe care îl fac împreună, fiecare râs și fiecare privire complice îmi umple sufletul de o bucurie greu de descris. Ei sunt motivul pentru care îmi doresc să fiu mai bună, mai puternică și mai plină de răbdare.

Pentru mine, fericirea are două nume, două zâmbete și două mâini care se caută mereu. Și în acel gest simplu, în acea mânuță strânsă de alta, găsesc tot sensul lumii mele.