Mamă dragă,

Te văd.
Te văd când nu te vede nimeni.
Când stai pe marginea patului, cu ochii în gol, obosită până în oase și totuși gata să o iei de la capăt.
Când îți pui la îndoială fiecare alegere, deși inima ta urlă că faci tot ce poți.
Când plângi în baie, în tăcere, ca să nu te audă nimeni.
Când simți că nu ești destul — și totuși ești acolo, din nou, cu toată dragostea ta imperfectă, dar reală.

Vreau să știi ceva:
Îți țin partea. Orice ai alege.

Te susțin când alăptezi până târziu sau când alegi să nu o faci deloc.
Te înțeleg când stai acasă, cu sufletul plin de dor de tine însăți. Sau când te întorci la muncă, cu inima ruptă în două.
Sunt lângă tine când îți asculți instinctul, chiar dacă toți din jur au altă părere.
Te țin de mână, chiar și de departe, când ai nevoie de curaj să spui: „Asta e ce simt că e bine pentru copilul meu.”

Nu sunt aici să te corectez.
Nu sunt aici să te compar.
Sunt aici să îți spun că ești o mamă bună. Așa cum ești. Cu alegerile tale. Cu greșelile tale. Cu iubirea ta.

Și știi de ce simt asta atât de profund?
Pentru că și mie mi-a fost greu.

În perioada de bebelușie a copilului meu, m-am simțit singură.
Confuză.
Copleșită.
Nu aveam cu cine să mă sfătuiesc. Nu aveam pe cineva care să-mi spună: „Ești suficientă. Ești o mamă bună. O să fie bine.”
Și tare aș fi avut nevoie de asta.
De o voce blândă. De o mână întinsă. De o vorbă bună.

Poate și tu ai nevoie de asta acum.
Și dacă da, să știi că… sunt aici.

Nu avem nevoie de perfecțiune.
Avem nevoie de încredere. De blândețe. De sprijin sincer.

Și asta vreau să fie locul acesta —
Un spațiu unde poți respira. Unde nu te judecă nimeni. Unde îți amintești că meriți să fii susținută, nu analizată.

Tu știi cel mai bine ce are nevoie copilul tău.
Și eu…
Eu sunt aici să îți țin partea. Cu tot sufletul meu de mamă.

Cu drag,
O mamă ca tine
Care te vede. Te aude. Și te respectă.

---