Astăzi, în timp ce o legănam pe bebelușa adormită și sperând că , băiețelul nu va veni în goană mare să mă strige sau să deschidă ușa de la dormitor de parcă ar vrea să o scoată din țâțâni, am realizat ceva important: am uitat cât de mult timp trece fără să respir cu adevărat pentru mine.
Sunt obosită, dar sunt și plină de iubire. Și totuși, am nevoie de mine la fel de mult cum au nevoie ei de mine.
Am început să înțeleg că a-mi acorda câteva minute nu e un lux, ci un fel de respirație.
Cinci minute în care beau o cafea caldă fără să mă grăbesc, în care ascult o melodie care îmi place sau doar stau în liniște, fără să fac nimic, sunt momente care mă refac.
Uneori simt vinovăție. „Ar trebui să stau cu ei mai mult, să fiu mereu disponibilă.” Dar apoi îmi spun încet: „Nu. Acest timp pentru mine este un cadou și pentru ei.” Pentru că o mamă care se iubește pe ea însăși este o mamă care poate iubi cu mai multă răbdare, mai multă blândețe.
Am învățat să cer ajutor. Să las pe altcineva să-o legene pe pitica, să-i hrănească sau să-i plimbe puțin, ca eu să pot respira. Nu e ușor la început.
Teama de a fi judecată sau sentimentul că abandonez ceva e real. Dar am descoperit că micile pauze îmi dau putere să fiu mai prezentă când sunt cu copii.
Am început să am mici ritualuri pentru mine. O baie caldă seara, câteva pagini dintr-o carte, un jurnal în care scriu gânduri fără ordine sau sens. Nu contează cât de scurt e momentul, ci faptul că îl revendic pentru mine.
Și, mai ales, am învățat să spun „nu”. Nu tot ce ni se spune că trebuie să facem sau să fim este potrivit pentru noi.
Aleg ce mă ajută să rămân eu însămi, și asta mă face mai puternică.
Draga mămică dacă citești asta și simți că timpul pentru tine e un lux imposibil, amintește-ți: fiecare clipă în care te oprești, respiri și te hrănești cu propria iubire contează enorm.
Nu te simți vinovată.
Nu ești egoistă.
Ești o mamă care se iubește și care învață, zi de zi, să fie mai prezentă, mai caldă și mai liniștită.
Astăzi, eu mi-am luat cinci minute pentru mine. Am închis ochii, am respirat adânc și am zâmbit. Și știu că mâine voi face la fel.
