Toată lumea vorbește acum despre gentle parenting. Unii îl văd ca pe cheia succesului în creșterea copiilor, alții ca pe o revoluție în educație. Eu l-am citit, l-am ascultat, chiar am participat la un hub pe această temă. Și, deși îi înțeleg valoarea și frumusețea, trebuie să recunosc ceva: nu rezonez complet cu el.

Și nu pentru că nu aș vrea sau nu aș putea. Ci pentru că eu cred că rolul meu de mamă înseamnă și altceva.

Am încercat să înțeleg

Am participat la discuții și huburi despre gentle parenting și recunosc: este un model frumos, cu multe idei valoroase. Îmi place partea de conectare emoțională, răbdarea și blândețea pe care le propune. Mi-ar plăcea să le aplic mereu, dar adevărul este că nu rezonez în totalitate cu această abordare.

De ce nu rezonez cu gentle parenting

Pentru mine, creșterea copiilor înseamnă și stabilirea unor limite clare. Cred că un copil are nevoie să înțeleagă că există reguli, consecințe și mai ales respect – față de părinți, față de bunici, față de oamenii din jur.

Nu vreau să fiu doar prietena copiilor mei. Prieteni vor găsi mulți de-a lungul vieții, dar părinți au doar doi. Eu aleg să fiu reperul lor, omul care îi pregătește pentru realitate.

Realitatea nu e mereu blândă

Știu că lumea de afară nu va fi la fel de grijulie cum suntem noi, părinții. Angajatorii, școala, societatea – nu vor trata mereu cu delicatețe. Viața vine cu provocări, uneori cu duritate, și cred că e important să îi pregătesc de mici pentru asta. De aceea, prefer să le arăt că există limite și consecințe, chiar dacă asta înseamnă că uneori ridic vocea sau îi cert.

O mamă reală, nu perfectă

Nu sunt o mamă perfectă și nici nu îmi doresc să fiu. Mi se mai întâmplă să strig, să-i trag de mână sau să-i cert. Dar îmi asum aceste momente și cred că nu ele vor conta peste ani.

Ceea ce vreau să rămână este faptul că am fost prezentă, că i-am iubit și i-am învățat ce înseamnă respectul, responsabilitatea și grija față de ceilalți.

Fiecare părinte își alege drumul

Știu că nu toți vor fi de acord cu mine, și e firesc. Pentru unii, gentle parenting este calea ideală. Pentru mine, e doar o sursă de inspirație din care iau ce simt că mi se potrivește, dar aleg să merg și pe instinctele mele.

Cred cu tărie că nu există un singur model de parenting. Există doar părinți care își iubesc copiii și își găsesc propriul drum pentru a-i pregăti pentru viață.