Nu știu cum să vă spun, dar ziua aceea de decembrie am așteptat-o cu sufletul la gură.

De ce? Pentru că fiul meu avea prima serbare la care participam noi, ca părinți.

Totul a fost ținut secret între pitici și doamnele educatoare. Nu am avut nicio poezie de repetat acasă, nici colinde, nimic care să ne dea vreun indiciu. Așteptarea a fost cu atât mai intensă.

Când a început serbarea, am devenit mai nerăbdătoare decât un copil căruia îi dai un ou Kinder și îl rogi să aștepte câteva secunde.

Intrarea copiilor pe scenă a fost un moment de-a dreptul magic. Toți, cu lumânări în mâini, îmbrăcați în costumașe albe… O priveliște de-a dreptul angelică.

De la primele apariții, lacrimile au început să mi se rostogolească pe obrajii deja roșii. Poate de emoție , de momentur pur și inocent, poate de nostalgie , gândindu-mă că, am ajuns să particip la serbarea copilului meu .

Vreți să vă spun ceva? Când l-am auzit pe fiul meu spunând poezia, mi s-au înmuiat picioarele. Iar la finalul ei îmi venea să strig cât mă țineau plămânii: „Bineeee, Matei!”

Dansul fetițelor a fost dureros de emoționant, până la lacrimi.

Dansul băiețeilor l-am privit cu sufletul la gură. Cred că mi-am pierdut lacrimile pe drum, pentru că de data asta nu am mai plâns.

Întâlnirea cu Moșul și „neaua” care cădea din cer pe scenă? Spectaculos chiar și pentru mine, ca adult. Dar pentru un copil… de-a dreptul magic.

Inima mea cred că s-a oprit în loc în momentul în care copilul meu m-a zărit și a vrut să vină la mine. În gândul meu era doar: „Gata, acum nu mai stă pe scenă.” Dar a fost un copil cuminte și s-a întors la locul lui, lângă ceilalți copii.

Pot spune cu mâna pe inimă că participarea la prima serbare a copilului meu a fost și va rămâne una dintre cele mai prețioase amintiri.

Pe lângă toate emoțiile, mai era și bebelușa, care avea ora de somn. A dormit aproape toată serbarea frățiorului ei, la mine în brațe. Am stat în picioare, legănând, până nu mi-am mai simțit mâinile, spatele și picioarele la final.

Dar a meritat.

Totul a meritat pentru această primă serbare — pură, inocentă și cu o încărcătură emoțională imensă.

O amintire pe care o voi purta mereu în inimă.

Am să fur spusele doamnei educatoare :
Astăzi a fost despre pași mici transformați în pași siguri, despre emoții depășite și visuri care prind contur. ❤️