Nu știu cum e la voi, dar eu încă nu mi-am revenit după toată agitația, nebuneala și forfota sărbătorilor de iarnă. Parcă a fost un carusel continuu de emoții, drumuri, mese și bagaje… multe bagaje.

Da, pot spune că am fost plecați la Maramureș și, din fericire, nu am trecut prin stresul clasic de acasă: curățenie generală, pregătit bucate, invitați, alergătură dintr-o cameră în alta. Însă, la întoarcere, ne-a așteptat o altă provocare: bagajele.

Bagaje pentru patru persoane.
Desfăcut, sortat, spălat, uscat, împachetat.

Bagajele copiilor le-am desfăcut în două zile. Ale mele și ale soțului… în 3–5 zile. Dar spălatul, uscatul și împachetatul hainelor a fost și încă este o mică teroare. La un moment dat chiar aveam semne de întrebare: să le arunc și să cumpăr altele sau am luat, din greșeală, și hainele a încă două familii cu noi?

De la haosul sărbătorilor – mese dezorganizate, somn haotic, plecări și veniri zilnice pe la neamuri – până la regăsirea unui ritm normal după întoarcerea acasă, încă e cale lungă.

Mâncarea tradițională, delicioasă, abundentă și plină de grăsimi și-a făcut simțită prezența… în kilogramele în plus, la toți patru. Încerc, pas cu pas, să mă redresez și să revenim cu toții la mese normale, echilibrate, fără excese.

Iar lenea… ah, lenea de după vacanța la părinți este „cucoană mare”.
De la „nu fac nimic” la revenirea pe pilot automat: gătit, spălat, împachetat, aspirat, strâns jucării. Totul pare mai greu după o perioadă în care ai fost doar copilul cuiva, nu adultul responsabil de toate.

Dar, ușor-ușor, în pași mici, lucrurile se așază.
Cu răbdare.
Cu liste.
Cu cafea. Multă cafea.

Pentru că mama nu revine brusc la normal.
Mama revine în pași mici.