Sunt femeia care a învățat să renască în pași mici. Cândva eram doar eu – cu gânduri, planuri, visuri și o lume întreagă care se rotea în jurul propriei mele liniști. Apoi, într-o zi care nu se uită niciodată, am devenit mami. Și lumea s-a micșorat brusc, dar și-a găsit sensul. S-a strâns într-un braț mic, un oftat adânc și un ghem de viață care a început să-mi scrie sufletul din nou, literă cu literă. Nu sunt mamă perfectă. Dar sunt o mamă care simte adânc. Care plânge în tăcere când copilul doarme și râde cu gura până la urechi când aude „mama” rostit din greșeală și dragoste pură. Scriu aici pentru că uneori cuvintele sunt singurele care mă țin întreagă. Alteori, pentru că vreau să prind în pagini emoții care altfel s-ar topi în graba zilelor.

„Mami în Pași Mici” nu este un blog de rețete, nici o listă de „așa trebuie”. Este un jurnal sincer, uneori fragil, alteori plin de curaj. E despre mine și copii mei. Despre cum creștem împreună. Despre nopți albe, pași nesiguri, zâmbete care topesc tot, despre îmbrățișări care repară ce nici nu știam că era rupt.

Scriu cu inima. Pentru că e singura parte din mine care nu obosește niciodată. Scriu ca să prind în cuvinte ceea ce timpul tinde să șteargă. Scriu cu blândețe, uneori cu lacrimi, mereu cu iubire. Dacă ai ajuns aici, poate ai nevoie de liniște. De un gând bun. De un spațiu în care nu trebuie să fii perfectă, ci doar… mami.

Scriu pentru alte mame care poate caută o oglindă. Scriu pentru fiul si fiica mea, într-o zi. Dar mai ales, scriu ca să nu uit: că am fost aici. Că am iubit. Că am trăit cu adevărat în fiecare clipă petrecută în brațele de mami.

Bine ai venit..

Ai ajuns într-un loc cald.